Hidroizolație terasă vizitabilă, imobil P+2

Ce am găsit la evaluare

Imobil P+2 nou construit, ajuns în faza „la roșu", cu terasa deschisă la ultimul nivel. La evaluare, placa era turnată, aticul netencuit, terminațiile de armătură netăiate, iar terasa avea trei guri de scurgere.

Apa trecea deja prin rosturile de turnare ale plăcii și apărea pe tavanul nivelului inferior — dâre lungi, urmate de rugină în lungul rostului, semn că ajunsese la armătură.

Într-o clădire nouă, încă nefinisată, problema se vede clar. Într-una finisată ar fi apărut abia după ce tencuiala și instalațiile erau deja montate.

Ce s-a executat

Tencuirea și repararea aticului, pe întreg perimetrul. Aticul era netencuit. S-a curățat, reparat și completat, apoi tencuit cu material osmotic, drișcuit și cu porii deschiși, ca stratul următor să adere.

Scafa armată. Racordul dintre placă și atic s-a rotunjit pe tot perimetrul, cu mortar hidroizolant, armat cu bandă de îmbinare. Unghiul drept e punctul în care se concentrează tensiunile și unde apar cele mai frecvente fisuri și pierderi de aderență. Fără scafă, materialul hidroizolant se desprinde din colț.

Pregătirea suprafeței. Curățare, frezarea și repararea rosturilor de turnare, șlefuire. Rosturile s-au deschis pe toată lungimea, nu doar acolo unde se vedea umezeală pe tavan — apa circulă prin ele și iese unde găsește prima cale.

Montarea scurgerilor. Trei guri de scurgere existente, montate corect și racordate la hidroizolație.

Primul sistem hidroizolant, în două straturi. Amorsă aleasă după umiditatea măsurată a suportului, apoi două straturi succesive de membrană, cu benzi de armare pe fiecare rost tratat. Deflectoare montate pentru evacuarea vaporilor.

Termosistem și șapă de pantă. Plăci de polistiren extrudat, care nu absorb apa, apoi șapă de egalizare cu pantă de 2–3% către scurgeri.

Al doilea sistem hidroizolant, în două straturi. Amorsă, două straturi de membrană poliuretanică, iar ultimul strat rezervat protecției UV, cu nisip cuarțos împrăștiat în membrana proaspătă — pentru suprafață antiderapantă, rezistență la uzură și, dacă se dorește ulterior, suport pentru adeziv și placaj ceramic.

Ce se poate verifica

Infiltrația nu venea dintr-o hidroizolație degradată, ci din lipsa ei: clădirea era nouă, iar placa nu fusese încă protejată. Rosturile de turnare, punctele cele mai vulnerabile ale unei plăci, lăsau apa să treacă direct.

Terasa fiind vizitabilă, sistemul a trebuit dimensionat pentru circulație, nu doar pentru etanșeitate — de aici stratul final cu nisip cuarțos și structura în două etape, cu termoizolație și pantă între ele.

Intervenția înainte de finisare a însemnat că nimic nu a trebuit demolat. Aceeași problemă, descoperită după montarea tencuielilor și a instalațiilor, ar fi costat considerabil mai mult.